DeletedUser985
Guest
Exista vreun sens al vietii? Care este acesta?
-
Dragă cititorule,
Pentru a putea participa activ la discuțiile de pe forum sau crea propriile subiecte, trebuie să deții un cont în joc. Înregistrează-te aici!
DeletedUser90
Guest
Doamne ce intrebare... cred ca sensul vietii este... viata. A trai pur si simplu toata gama de emotii si de sensuri pe care le poti scoate de aici e oricum enorm. Nu vi s a intamplat niciodata sa aveti impresia ca ati trait deja mai multe vieti?...
DeletedUser985
Guest
Raspunsul ca sensul vietii este ... insasi viata , ... nu este de ajuns. Aceasta nu este (chiar) un sens al vietii...
Si de ce crezi ca este o intrebare ciudata? ... mai ales cand cineva ajunge la o etapa a vietii la care se vede singur si aproape inutil sau ca nu pare sa insemne nimic pentru altii... normal ca isi pune aceasta intrebare.. Ce este viata? doar o stare de supravietuire?
Cu ce m-ar putea ajuta toata gama de emotii? acestea nu sunt parte de sensuri ale vietii... mai ales ca cineva poate desigur sa si le reprime cat de mult s-o putea... in afara de indragostiti, singurele persoane carora le pasa de emotii sunt psihologii (pentru profit si cariera).
Mie mi s-a intamplat sa am vreodata impresia de deja-vu, chiar si cateodata in copilarie sa visez fragmente mici de momente viitoare ce s-ar fi putut intampla cateva luni mai tarziu... dar nu vad rostul la acestea.
Sa spunem ca un copil sau chiar un orfan te intreaba exact aceasta intrebare... ce ii raspunzi? ca insasi viata? crezi ca asta este un argument ca el sa creada in viata?
Si de ce crezi ca este o intrebare ciudata? ... mai ales cand cineva ajunge la o etapa a vietii la care se vede singur si aproape inutil sau ca nu pare sa insemne nimic pentru altii... normal ca isi pune aceasta intrebare.. Ce este viata? doar o stare de supravietuire?
Cu ce m-ar putea ajuta toata gama de emotii? acestea nu sunt parte de sensuri ale vietii... mai ales ca cineva poate desigur sa si le reprime cat de mult s-o putea... in afara de indragostiti, singurele persoane carora le pasa de emotii sunt psihologii (pentru profit si cariera).
Mie mi s-a intamplat sa am vreodata impresia de deja-vu, chiar si cateodata in copilarie sa visez fragmente mici de momente viitoare ce s-ar fi putut intampla cateva luni mai tarziu... dar nu vad rostul la acestea.
Sa spunem ca un copil sau chiar un orfan te intreaba exact aceasta intrebare... ce ii raspunzi? ca insasi viata? crezi ca asta este un argument ca el sa creada in viata?
DeletedUser90
Guest
Sensul vietii –
Pai s o luam asa…
1. Sens – termen care implica conceptul de miscare de orientare pe langa cel de valoare, semnificatie (incotro?)
Adica ce valoare are viata si ce finalitate?
2. Viata – fenomen fizic chimic biologic care implica transformari ale materiei, existenta a fiintei – ce este fiinta, existenta pur si simplu, ceva caracteristic naturii vii (in antiteza cu moartea… si de aici ce este moartea –sic!)
Intrebarea nu este ciudata ci este incomprehensibila... pentru ca implica oarecum un paradox, daca sensul vietii ar fi ceva in afara vietii in sine ar insemna ca acesta nu exista (pt ca viata este existenta J). Materia fara viata ar fi nimic fara biologicul care o populeaza si o foloseste, care o percepe si observa definind o ca atare in antiteza cu biosul.
Sa zicem ca aceasta intrebare nu are un sens atat de larg, ci ea se refera strict la viata unei anumite fiinte umane. Ei, aici interpretarea nu poate fi decat pur subiectiva. Multi filozofi si au batut capul cu aceasta intrebare, determinata de perceptia unor bucati de existenta din viata unora sau altora, care pareau lipsite de sens, asa cum o bujie prin ea insasi e absurda neatasata fiind unui motor.
Sa zicem ca esti o celula a unui organism. O celula care indeplineste o functie minora dar esentiala in existenta organismului. Celula nu intelege care e sensul existentei ei, i se pare ca traieste prea putin, moare absurd si o alta ii ia imediat locul. Organismul insa nu poate supravietui fara viata minora a acelei celule esentiale, el stie care este sensul pentru ca este chiar viata lui.
Pentru mine, viata este atat de frumoasa si complexa incat ma copleseste cateodata minunea existentei unei frunze, a unei adieri, a stralucirii marii, a parfumului de tei, a unui sentiment.... odata ce le ai trait iti impregneaza fiinta cu frumos iar apoi imaginatia ne transporta in locuri minunate, visul, reveria, ale noastre dar si ale celorlalti acestea toate sunt alte mii de vieti pe care le traim dar de care nu suntem constienti daca nu suntem atenti...
Traieste asadar cum poti mai bine si cat poti mai frumos, fa bine ca sa primesti la fel, lasa universului intrebarile la care nu poti raspunde, parerea mea.
Pai s o luam asa…
1. Sens – termen care implica conceptul de miscare de orientare pe langa cel de valoare, semnificatie (incotro?)
Adica ce valoare are viata si ce finalitate?
2. Viata – fenomen fizic chimic biologic care implica transformari ale materiei, existenta a fiintei – ce este fiinta, existenta pur si simplu, ceva caracteristic naturii vii (in antiteza cu moartea… si de aici ce este moartea –sic!)
Intrebarea nu este ciudata ci este incomprehensibila... pentru ca implica oarecum un paradox, daca sensul vietii ar fi ceva in afara vietii in sine ar insemna ca acesta nu exista (pt ca viata este existenta J). Materia fara viata ar fi nimic fara biologicul care o populeaza si o foloseste, care o percepe si observa definind o ca atare in antiteza cu biosul.
Sa zicem ca aceasta intrebare nu are un sens atat de larg, ci ea se refera strict la viata unei anumite fiinte umane. Ei, aici interpretarea nu poate fi decat pur subiectiva. Multi filozofi si au batut capul cu aceasta intrebare, determinata de perceptia unor bucati de existenta din viata unora sau altora, care pareau lipsite de sens, asa cum o bujie prin ea insasi e absurda neatasata fiind unui motor.
Sa zicem ca esti o celula a unui organism. O celula care indeplineste o functie minora dar esentiala in existenta organismului. Celula nu intelege care e sensul existentei ei, i se pare ca traieste prea putin, moare absurd si o alta ii ia imediat locul. Organismul insa nu poate supravietui fara viata minora a acelei celule esentiale, el stie care este sensul pentru ca este chiar viata lui.
Pentru mine, viata este atat de frumoasa si complexa incat ma copleseste cateodata minunea existentei unei frunze, a unei adieri, a stralucirii marii, a parfumului de tei, a unui sentiment.... odata ce le ai trait iti impregneaza fiinta cu frumos iar apoi imaginatia ne transporta in locuri minunate, visul, reveria, ale noastre dar si ale celorlalti acestea toate sunt alte mii de vieti pe care le traim dar de care nu suntem constienti daca nu suntem atenti...
Traieste asadar cum poti mai bine si cat poti mai frumos, fa bine ca sa primesti la fel, lasa universului intrebarile la care nu poti raspunde, parerea mea.
DeletedUser416
Guest
un mare "LIKE", scumpete blonda :*
DeletedUser985
Guest
Din interpretarea raspunsului mai anterior, despre sensul vietii, se intelege, in concluzie, ca acela este existenta, simplul fapt de a exista, supravietuirea. Ai adus ca argumente opinii ale unor filosofi, dintre care unii s-au axat pe placere sau existenta ca simplu fapt al existentei acestei vieti, asa ca in contraargument, daca am atins placerea in viata, fara a mentiona mijloacele folosite, inseamna ca am atins o etapa a acestui sens al vietii? Dar placerea nu vine de oriunde, ci aceasta se satisface printr-o modalitate folosita, printr-o uzanta, iar daca iei placerea ca unic scop al vietii, atunci ce rezultate ar reiesi? mai ales ca viata insasi este durere... si care este rolul emotiilor? ca unii oameni folosesc anumite substante, nu dau nume, pentru a ajunge la un nivel de extaz al simturilor.
Deci... viata este ... doar supravietuire... simplul fapt de a exista...
fara vreun alt scop sau alt sens...
atunci, daca asta e tot, ... de ce ne mai preocupam de binele celorlalti?
si... mergand pe principiul acestei logici al cuvintelor, robotii, de exemplu, pentru aceasta existenta, anume viata, ar putea considera rasa umana drept un pericol natural... sau supravietuirea este unica preocupare? sau ce?
Deci... viata este ... doar supravietuire... simplul fapt de a exista...
fara vreun alt scop sau alt sens...
atunci, daca asta e tot, ... de ce ne mai preocupam de binele celorlalti?
si... mergand pe principiul acestei logici al cuvintelor, robotii, de exemplu, pentru aceasta existenta, anume viata, ar putea considera rasa umana drept un pericol natural... sau supravietuirea este unica preocupare? sau ce?
Dupa parerea mea @odri a explicat deja cam tot ce era de explicat (ma refer la mecanism, ca altfel se pot bate campii ani multi pe subiect). Daca a fost cumva prea lung o sa incerc eu sa scurtez, intr-un mod cat se poate de plastic si totodata profund, daca reusesti sa treci peste sensibilitatile inerente varstei sau peste diverse idei preconcepute 
Viata asa cum o vede orice om aici pe pamant are un singur sens, de la punctul A la punctul B. Te nasti si apoi crapi. Frumusetea ei este insa, faptul ca in timpul acestei calatorii pe care o faci esti liber sa crezi in orice sens al vietii vrei tu si sa pariezi pe absolut orice dupa acel punct B sau inainte de punctul A, ba chiar poti sa spui ca insesi punctele A si B nu exista, nimeni nu iti va putea da vreodata dreptate si nici nu te va putea contrazice. Cei care eventual incearca sa o faca fie se zbat intr-o mocirla mai mare ca a ta si n-au gasit de fapt niciun sens, fie au propria agenda, respectiv un sens pe termen scurt foarte bine stabilit, pentru ca sensul vietii e intotdeauna cel pe care il alegi sau crezi tu, indiferent care tu. Have fun.
Viata asa cum o vede orice om aici pe pamant are un singur sens, de la punctul A la punctul B. Te nasti si apoi crapi. Frumusetea ei este insa, faptul ca in timpul acestei calatorii pe care o faci esti liber sa crezi in orice sens al vietii vrei tu si sa pariezi pe absolut orice dupa acel punct B sau inainte de punctul A, ba chiar poti sa spui ca insesi punctele A si B nu exista, nimeni nu iti va putea da vreodata dreptate si nici nu te va putea contrazice. Cei care eventual incearca sa o faca fie se zbat intr-o mocirla mai mare ca a ta si n-au gasit de fapt niciun sens, fie au propria agenda, respectiv un sens pe termen scurt foarte bine stabilit, pentru ca sensul vietii e intotdeauna cel pe care il alegi sau crezi tu, indiferent care tu. Have fun.
DeletedUser1388
Guest
Daca nu puteti raspunde la o asa usoara intrebare e grav
Sensul vietii este dragostea si iubirea de tot ceea ce te inconjoara
Sensul vietii este dragostea si iubirea de tot ceea ce te inconjoara
DeletedUser985
Guest
Sensul vietii, in esenta, este Dragostea Lui Dumnezeu. Dragostea, adica iubirea dincolo de interesul egoist de doar asupra elementului material. Viata nu se analizeaza doar din perspectiva subiectivista.
Exact, dragostea este sensul principal al vietii.
wizard3 a facut un pas foarte important in a raspunde la aceasta intrebare, spre deosebire de celelalte persoane care au postat in acest subiect / topic.
Totusi, cum convingi pe cineva ca sensul vietii este dragostea?
Foarte surprinzator, pot exista oameni care nu au "simtit" vreodata ce inseamna aceasta.
Va dau un exemplu de gandit pe aceasta tema:
Sa spunem ca cineva descopera o planeta undeva in spatiu, pe suprafata careia cresc copaci de cea mai inalta calitate si care ar putea fi valorificati financiar de cei mai "vizionari" corporatisti in profit, dar pe acea planeta ar mai exista diferite forme de viata unice, unele poate chiar cu o inteligenta comparabila sau remarcabila, totusi primitive (si fara sa poata opune rezistenta), a caror existenta ar depinde numai si numai de acei copaci, care insa ar aduce cel mai mare profit din istorie, chiar si pentru cel mai mic afacerist. Legal, adica pe baza unor legi, exploatarea de copaci ar putea fi posibila. Moral, adica pe baza unor indemnuri spirituale, ar fi incorect sa se valorifice financiar copacii vizati, pentru ca ar reduce drastic nivelul de oxigen si ar dura multi ani si decenii cresterea de noi plantatii, fiind o specie total aparte de vegetatie, iar lipsa ei ar duce la disparitia formelor de viata de pe acea planeta. Se ajunge la discutii si se vorbeste despre sensul vietii si importanta acesteia, dar in acelasi timp se pune in balanta profitul care ar putea ridica cu mult economia prin exploatarea acelor copaci. Intr-o asemenea Comisie imaginativa ar putea fi o inclinatie tot mai mare spre profit, iar discutii pe un sens al vietii ar putea fi considerate treptat mai mult pareri de filosofie decat de valoare sociala. Oare, pot exista anumite argumente care sa sustina importanta unui asemenea sens al vietii? De ce ar fi iubirea un sens al vietii si de ce asa importanta? Un filosof a zis ca supravietuirea e un sens, altul ca placerea, asa ca de ce nu as alege profitul?
In lumea oamenilor au pre-dominat in principal 2 idei despre viata, una despre viziunea a ce inseamna dragostea, iubirea in esenta (atentie, Nu ma refer la relatii intime), cealalta viziune despre supravietuire. Aceste 2 viziuni s-au confruntat in fiecare colt al lumii, pe fiecare continent.
Daca ar fi sa se vorbeasca despre sensul vietii, unii ar considera asta de natura filosofica si ar merge sa consulte in mare parte filosofisti moderni a caror opinii au fost "comentate" de mine intr-o postare mai anterioara.
Exact, dragostea este sensul principal al vietii.
wizard3 a facut un pas foarte important in a raspunde la aceasta intrebare, spre deosebire de celelalte persoane care au postat in acest subiect / topic.
Totusi, cum convingi pe cineva ca sensul vietii este dragostea?
Foarte surprinzator, pot exista oameni care nu au "simtit" vreodata ce inseamna aceasta.
Va dau un exemplu de gandit pe aceasta tema:
Sa spunem ca cineva descopera o planeta undeva in spatiu, pe suprafata careia cresc copaci de cea mai inalta calitate si care ar putea fi valorificati financiar de cei mai "vizionari" corporatisti in profit, dar pe acea planeta ar mai exista diferite forme de viata unice, unele poate chiar cu o inteligenta comparabila sau remarcabila, totusi primitive (si fara sa poata opune rezistenta), a caror existenta ar depinde numai si numai de acei copaci, care insa ar aduce cel mai mare profit din istorie, chiar si pentru cel mai mic afacerist. Legal, adica pe baza unor legi, exploatarea de copaci ar putea fi posibila. Moral, adica pe baza unor indemnuri spirituale, ar fi incorect sa se valorifice financiar copacii vizati, pentru ca ar reduce drastic nivelul de oxigen si ar dura multi ani si decenii cresterea de noi plantatii, fiind o specie total aparte de vegetatie, iar lipsa ei ar duce la disparitia formelor de viata de pe acea planeta. Se ajunge la discutii si se vorbeste despre sensul vietii si importanta acesteia, dar in acelasi timp se pune in balanta profitul care ar putea ridica cu mult economia prin exploatarea acelor copaci. Intr-o asemenea Comisie imaginativa ar putea fi o inclinatie tot mai mare spre profit, iar discutii pe un sens al vietii ar putea fi considerate treptat mai mult pareri de filosofie decat de valoare sociala. Oare, pot exista anumite argumente care sa sustina importanta unui asemenea sens al vietii? De ce ar fi iubirea un sens al vietii si de ce asa importanta? Un filosof a zis ca supravietuirea e un sens, altul ca placerea, asa ca de ce nu as alege profitul?
In lumea oamenilor au pre-dominat in principal 2 idei despre viata, una despre viziunea a ce inseamna dragostea, iubirea in esenta (atentie, Nu ma refer la relatii intime), cealalta viziune despre supravietuire. Aceste 2 viziuni s-au confruntat in fiecare colt al lumii, pe fiecare continent.
Daca ar fi sa se vorbeasca despre sensul vietii, unii ar considera asta de natura filosofica si ar merge sa consulte in mare parte filosofisti moderni a caror opinii au fost "comentate" de mine intr-o postare mai anterioara.
DeletedUser1090
Guest
Va salut! Fara suparare Testare impresia mea este ca nu te intereseaza ce cred altii despre viata/sensul vietii. Maniera ta de a trata " dezbaterea" este cea a unui profesor cu baremul in fata. Ce-i conform sablonului tau trece,ce nu-nu. Poate gresesc,este doar parerea mea.....
.DeletedUser591
Guest
Nu exista o anumita etapa a vietii de singuratate. Depinde de fiecare daca vrea sa se izoleze de lume. Trebuie sa gasim calea de a trai, nu de a supravietui. Si asta tine doar de noi. Tot timpul trebuie sa vedem partea plina a paharului. In orice lucru rau,exista o parte buna.
DeletedUser1115
Guest
Nu cred că există un ”sens al vieții”. Ar însemna să ne naștem de-a dreptul setați pe niște scopuri. Adică, cineva, undeva, să ne stabilească de la început un curs al vieții care să îndeplinească anumite condiții și să aibă ca finalitate un anumit scop. Mi se pare ilar.
Ne naștem fără să cerem asta și murim fără să ne dorim asta. Între aceste două limite, trăim modelați de o plenitudine de stimuli, mai mult sau mai puțin doriți, mai mult sau mai puțin acceptați, mai mult sau mai puțin influenți: familia, societatea, mediul economic, mentalitate și nu în ultimul rând caracterul unic al fiecăruia.
Elmer are dreptate, pe acest subiect putem dezbate ani de zile. Dar ca să credem că venim pe lume cu un scop înseamnă să ne acordăm o importanță mult prea mare în mișcarea universală. Ceea ce suntem reprezintă rezultatul stimulilor amintiți.
Ne naștem fără să cerem asta și murim fără să ne dorim asta. Între aceste două limite, trăim modelați de o plenitudine de stimuli, mai mult sau mai puțin doriți, mai mult sau mai puțin acceptați, mai mult sau mai puțin influenți: familia, societatea, mediul economic, mentalitate și nu în ultimul rând caracterul unic al fiecăruia.
Elmer are dreptate, pe acest subiect putem dezbate ani de zile. Dar ca să credem că venim pe lume cu un scop înseamnă să ne acordăm o importanță mult prea mare în mișcarea universală. Ceea ce suntem reprezintă rezultatul stimulilor amintiți.
basarab
Journeyman
Da! Există un sens al vieții : să cunoști tot !!!!!
Eu nu am ajuns acolo, nu cunosc, încă, moartea, dar sunt foarte foarte optimist,
nu scap de această vizită, nici măcar în Elvenar, că a mai vorbit ”Cineva„ cu Domnița, la o cafea
și după câteva zile a murit. Deci , nu vă pierdeți speranța !...Scrieți
Eu nu am ajuns acolo, nu cunosc, încă, moartea, dar sunt foarte foarte optimist,
nu scap de această vizită, nici măcar în Elvenar, că a mai vorbit ”Cineva„ cu Domnița, la o cafea
și după câteva zile a murit. Deci , nu vă pierdeți speranța !...Scrieți