Povesti de trecut timpul cu folos~

[DeletedUser2531]

Odata, un mare imparat i-a chemat pe inteleptii sai si le-a poruncit:
- Sa nascociti pentru mine o zicala care sa imi aduca pace: cand sunt trist sa ma inveseleasca, iar in clipele de mare bucurie sa-mi aminteasca de nestatornicia vietii. Sa nu fie nici lunga, fiindca vreau s-o port cu mine intotdeauna.
Inteleptii s-au sfatuit si au chibzuit indelung. In cele din urma, s-au intors la imparat si i-au adus o cutiuta. In cutiuta era un inel, iar pe inel erau inscrise cuvintele: ''Totul trece''.
Ori de cate ori imparatul era intristat sau deznadajduit, manios ori vesel peste masura, privea inscrisul de pe inel si se linistea.
Odata insa a privit inelul si s-a infuriat si mai tare. Smulgandu-l de pe deget, a dat sa-l arunce, si a vazut atunci ca inauntrul lui este un alt inscris, pe care nu-l bagase de seama pana atunci.
Ridicand inelul, a citit: ''Si asta o sa treaca.''

 

[viorica2019]

Undeva, într-un sat sărac din îndepărtata Japonie, trăiau mai mulţi oameni în vîrstă, iar viaţa lor se împărţea între munca la cîmp şi discuţiile pe care le purtau cînd vremea era prea rece pentru a munci.

Aşa că zece bătrîni singuri din sat s-au decis să sărbătorească împreună seara Anului Nou, cu o cană de vin cald în mînă, ca să se bucure de poveşti şi de vorbe de duh.

Dar cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de băut, ei au vorbit şi au fost toţi de acord să aducă fiecare cîte un ulcior de vin, iar apoi să pună vinul laolaltă într-un vas mare, ca să-l încălzească şi să-l bea toată seara împreună.

Zis şi făcut. S-au despărţit şi, mergînd fiecare spre casa lui, pentru a aduce vinul, fiecare bătrîn s-a gîndit:

“Vinul meu este mult prea bun ca să-l amestec cu vinul lor! Nimeni nu va şti dacă eu nu voi turna în castronul comun vinul meu atît de bun. Nu se va observa nimic şi oricum vinul celorlalţi va fi destul de bun. Va fi bine aşa. Voi duce în schimb o cană de apă.“

Şi s-au reîntîlnit bătrînii, în ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el cîte un ulcior, au turnat conţinutul ulcioarelor, cu mare ceremonie, într-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l încălzi. S-au pregătit pentru poveşti şi s-au strîns în jurul vasului, privindu-se pe furiş.

Cînd conţinutul vasului s-a încălzit, s-au aşezat pentru a-şi depăna poveştile, fiecare cu cîte o cană cu apă fierbinte în mînă.

Morala: Dă primul de la tine, înainte de a te aştepta să primeşti ceva de la ceilalţi.

 

[basarab]

Pentru că am scris despre „sensul vieții” , adaug și o poveste, cu precizarea că dragostea a două ființe, este unică și irepetabilă, dar toate pornesc de undeva, dintr-un adânc, tainic, nelămurit - pentru a crește forma și conținutul fiorului magic Au fost multe exemple ce au luminat omenirea, nu le mai amintesc. În această noapte am căutat în mine, să mai descopăr ceva mai, mai nu știu cum....și nu mai cotrobăiesc prin arhivă

POVESTEA UNUI MIT AL DRAGOSTEI

Despre păstorul stânei de la marginea acestui pustiu sat
Se spune că este fată, de fapt, învășmântată în strai de bărbat
Întru atât au câinii turmei privirile de duioase și blânde
Mioarele, tot câtând după Ea, rămân, sară de sară - flămânde.

(cu dedicație moderatoarei Zaniah)