-
Dragă cititorule,
Pentru a putea participa activ la discuțiile de pe forum sau crea propriile subiecte, trebuie să deții un cont în joc. Înregistrează-te aici!
Folosești un browser învechit. Este posibil să nu afișeze corect aceste site-uri sau alte site-uri web.
Ar trebui să actualizezi sau să folosești un browser alternativ.
Ar trebui să actualizezi sau să folosești un browser alternativ.
Mărțișor ( Două șnururi răsucite
- Autor subiect basarab
- Data de început
basarab
Journeyman
Să lămuresc taina : Ghicitoarea este simplă (Mănăstire într-un picior/ghici,ciupercă ce este) adică este chiar răspunsul meu!
Dar să clarific :
Mărțișor
Doar tehnologie, fără simbolistică
Întotdeauna, două culori, în materialitatea substanței sau dualitatea Yin Yang Se taie la aceiași dimensiune (două fire – de viață sau numai materiale). Se face nod la un capăt al dimensiunii. Punctul fix. Se răsucește un singur fir (despărțit de celălalt) și se lasă după aceea cele două fire libere fixate la al doilea punc fix, prin nod. Cele două fire, se vor răsuci, unul împrejurului celuilat, fără altă intervenție a omului! Așa cum vine și primîvara.....
Pe planeta Pământ, simbolic, se dau mărțișoare și la ei. Pe planeta Elvenr, am explorat și un alt spirit de Mărțișor : fiecare om sau elf , sau alt trăitor primește un mărțișor de la mine, simbolic, exprimat prin jumătate din diamantele mele din cont, cu rugămintea ca Putere de vrajă a spiritului să-mi înjumătășească diamantele, că așa vine primăvara în „contul meu„
Vă doresc la toți o Primîvară fantastic de eleveriană !
Cu drag BASARAB ELLF
Dar să clarific :
Mărțișor
Doar tehnologie, fără simbolistică
Întotdeauna, două culori, în materialitatea substanței sau dualitatea Yin Yang Se taie la aceiași dimensiune (două fire – de viață sau numai materiale). Se face nod la un capăt al dimensiunii. Punctul fix. Se răsucește un singur fir (despărțit de celălalt) și se lasă după aceea cele două fire libere fixate la al doilea punc fix, prin nod. Cele două fire, se vor răsuci, unul împrejurului celuilat, fără altă intervenție a omului! Așa cum vine și primîvara.....
Pe planeta Pământ, simbolic, se dau mărțișoare și la ei. Pe planeta Elvenr, am explorat și un alt spirit de Mărțișor : fiecare om sau elf , sau alt trăitor primește un mărțișor de la mine, simbolic, exprimat prin jumătate din diamantele mele din cont, cu rugămintea ca Putere de vrajă a spiritului să-mi înjumătășească diamantele, că așa vine primăvara în „contul meu„
Vă doresc la toți o Primîvară fantastic de eleveriană !
Cu drag BASARAB ELLF
adrymj
New Born
Martisorul
este semantica renasterii si bucuria ce ne innobileaza primavara
În general, fetele și femeile primesc mărțișoare și le poartă pe întreaga durată a lunii martie, ca semn al sosirii primăverii .
Pe vremea alchimiștilor și a nașterii curentului esoteric al Rozacrucianismului, cavalerii ofereau domnițelor bijuterii având, cu predilecție, formă de trandafir sau de pelican.
Trandafirul Cruciat simboliza renașterea, iar Pelicanul, sacrificiul mamei, al femeii, în genere, care își sparge pieptul cu ciocul și își oferă inima puilor, drept hrană.
La vremea aceea, puritatea ghiocelului era, așadar, înlocuită cu gentilețea înțepătoare a crucii lipită de… spinul trandafirului și cu sacrificiul păsării, care devine nemuritoare prin urmașii săi.
Mai mult, arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de milenii, care pot fi considerate mărțișoare.
Au forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață sau pe cordoane metalice, menite să fie purtate la gât sau pe mână.
În Grecia antică, roșul semnifica vitalitatea femeii, iar albul, înțelepciunea bărbatului.
Șnurul mărțișorului însemna, așadar, împletirea inseparabilă a celor două principii.
Se spune că, în vechime, mărțișorul era fabricat din fire răsucite din lână, albă și neagră sau albă și albastră.
Obiceiul era, de fapt, o secvență din ritualul înnoirii timpului, mai exact sosirea primăverii, care reprezenta moartea și renașterea simbolică a Dochiei.
Potrivit tradiției, firul mărțișorului, o funie de 365 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce își urca turma de oi pe munte.
Din acest motiv, etnologii numesc mărțișorul drept „funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor”.
Nu se cunosc exact originile sărbătorii mărțișorului, dar anumite voci susțin că acesta a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit la 1 martie, „luna lui Marte”.
Marte nu era doar zeul războiului, ci și al fertilității și al vegetației.
De altfel, dualitatea alb-roșu însemna pace, versus război.
Interesant este însă și faptul că, după modelul roman, în Europa, Anul Nou a fost sărbătorit la 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
„Mărţişorul " este una dintre cele mai frumoase şi vechi tradiţii dintre cele păstrate în cultura populară românească.
Rădăcinile acesteia merg spre lumea antică.
Numele tradiţiei vine de la „Martius”, termenul latin ce îl desemnează pe zeul Marte.
În acelaşi timp, este numele unei împletituri din două fire, roşu şi alb, foarte rar albastru şi alb sau negru şi alb.
Această împletitură era făcută, de obicei de femeile vârstnice.
Se ataşa la încheietura mâinii, la gleznă, la gât, uneori peste şolduri, în jurul taliei.
Purtau mărţişor şi flăcăii şi tinerele fete sau nevestele, dar se ataşa şi animalelor din ogradă, mai ales mieilor, viţeilor şi cailor.
Mai târziu, mărţişorului i s-a adăugat o monedă găurită, care putea să fie, după poziţia socială a celui care o oferea sau o purta, din aur, argint sau aramă.
Mărţişorul se purta un număr relativ de zile. Informaţiile pe care le au etnologii spun că se purta fie nouă zile, fie toată luna martie, până când înflorea primul pom roditor.
Odată detaşat, mărţişorul se lega pe crengile pomului respectiv, gest însoţit de rostirea unei incantaţii menită să aducă sănătate şi frumuseţe purtătorului acelui mărţişor.”
sper ca prin aceste rinduri am deslusit taina martisorului si semnificatia acestuia
o primavara frumoasa tuturor Elvenarienilor
sper ca prin aceste rinduri am
este semantica renasterii si bucuria ce ne innobileaza primavara
În general, fetele și femeile primesc mărțișoare și le poartă pe întreaga durată a lunii martie, ca semn al sosirii primăverii .
Pe vremea alchimiștilor și a nașterii curentului esoteric al Rozacrucianismului, cavalerii ofereau domnițelor bijuterii având, cu predilecție, formă de trandafir sau de pelican.
Trandafirul Cruciat simboliza renașterea, iar Pelicanul, sacrificiul mamei, al femeii, în genere, care își sparge pieptul cu ciocul și își oferă inima puilor, drept hrană.
La vremea aceea, puritatea ghiocelului era, așadar, înlocuită cu gentilețea înțepătoare a crucii lipită de… spinul trandafirului și cu sacrificiul păsării, care devine nemuritoare prin urmașii săi.
Mai mult, arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de milenii, care pot fi considerate mărțișoare.
Au forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață sau pe cordoane metalice, menite să fie purtate la gât sau pe mână.
În Grecia antică, roșul semnifica vitalitatea femeii, iar albul, înțelepciunea bărbatului.
Șnurul mărțișorului însemna, așadar, împletirea inseparabilă a celor două principii.
Se spune că, în vechime, mărțișorul era fabricat din fire răsucite din lână, albă și neagră sau albă și albastră.
Obiceiul era, de fapt, o secvență din ritualul înnoirii timpului, mai exact sosirea primăverii, care reprezenta moartea și renașterea simbolică a Dochiei.
Potrivit tradiției, firul mărțișorului, o funie de 365 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce își urca turma de oi pe munte.
Din acest motiv, etnologii numesc mărțișorul drept „funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor”.
Nu se cunosc exact originile sărbătorii mărțișorului, dar anumite voci susțin că acesta a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit la 1 martie, „luna lui Marte”.
Marte nu era doar zeul războiului, ci și al fertilității și al vegetației.
De altfel, dualitatea alb-roșu însemna pace, versus război.
Interesant este însă și faptul că, după modelul roman, în Europa, Anul Nou a fost sărbătorit la 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
„Mărţişorul " este una dintre cele mai frumoase şi vechi tradiţii dintre cele păstrate în cultura populară românească.
Rădăcinile acesteia merg spre lumea antică.
Numele tradiţiei vine de la „Martius”, termenul latin ce îl desemnează pe zeul Marte.
În acelaşi timp, este numele unei împletituri din două fire, roşu şi alb, foarte rar albastru şi alb sau negru şi alb.
Această împletitură era făcută, de obicei de femeile vârstnice.
Se ataşa la încheietura mâinii, la gleznă, la gât, uneori peste şolduri, în jurul taliei.
Purtau mărţişor şi flăcăii şi tinerele fete sau nevestele, dar se ataşa şi animalelor din ogradă, mai ales mieilor, viţeilor şi cailor.
Mai târziu, mărţişorului i s-a adăugat o monedă găurită, care putea să fie, după poziţia socială a celui care o oferea sau o purta, din aur, argint sau aramă.
Mărţişorul se purta un număr relativ de zile. Informaţiile pe care le au etnologii spun că se purta fie nouă zile, fie toată luna martie, până când înflorea primul pom roditor.
Odată detaşat, mărţişorul se lega pe crengile pomului respectiv, gest însoţit de rostirea unei incantaţii menită să aducă sănătate şi frumuseţe purtătorului acelui mărţişor.”
sper ca prin aceste rinduri am deslusit taina martisorului si semnificatia acestuia
o primavara frumoasa tuturor Elvenarienilor
sper ca prin aceste rinduri am
Distribuie: